Articolul își propune să dezvolte conceptul de atenție ca un aspect cheie pentru construirea posibilelor terapii pe care le-au arătat lucrările recente ale lui Bernard Stiegler (The Automatic Society, 2016, The Neganthropocene, 2018 și Qu’appelle-t-on Panser, 2018). Aspectul terapeutic al farmacologiei are loc prin procese care sunt negantropice; prin urmare, care încearcă să contracareze natura entropică a tehnologiilor digitale în cazul în care există aplatizare la măsurabile și calculabile ale volumelor mari de date. Cele mai evidente exemple ale acestei aplatizări pot fi văzute în legătură cu utilizarea tehnologiilor de prelucrare a limbajului natural pentru interpretarea textului și utilizarea analizei textului alături de analiza studenților. Cu toate acestea, procesul de exosomatizare a cunoștințelor are loc sub formă de retenții terțiare hipomnesice sau tehnologii digitale. Pierderea cunoașterii este inerentă acestor procese de exteriorizare, această pierdere a cunoașterii are loc printr-o proletarianizare procesată de Marx în Grundisse (1939). Gestul terapeutic este, prin urmare, unul intrinsec educativ, în care pierderea cunoașterii naturii farmacologice a tehnologiilor digitale este contracarată de alte forme de construcție a cunoștințelor care pot fi activate de tehnologiile digitale. Prin urmare, există un gest educativ profund necesar pentru a permite retratarea tehnologiei pentru a permite terapiile. Această lucrare va susține că re-harnessing-ul pozitiv, terapiile, poate avea loc prin dezvoltarea de noi forme de gesturi negantropice care pot fi oferite de dezvoltarea unor forme specifice de tehnologii digitale. Acestea permit, de asemenea, un proces de cercetare contributiv prin care raționalizarea producției de cunoștințe în cadrul universității poate fi contestată prin procese colaborative și interpretative de producere a cunoștințelor.