Această lucrare se bazează pe activitatea recentă în teoria narativă și filosofia tehnologiei, examinând locul transparenței și responsabilității în discuțiile despre IA și care ar putea fi unele dintre implicațiile acestui lucru pentru a gândi etic despre IA și, în special, despre practicile IA, adică activitățile sociale structurate care implică și definesc ceea ce este IA. În această lucrare, ne propunem să arătăm modul în care urmărirea unei înțelegeri narative a tehnologiei și a IA poate sprijini cunoașterea procesului și a practicii prin transparență, precum și să ne ajute să ne chemăm la responsabilitate prin viziuni de posibilitate și de prejudicii reale care decurg din practicile IA. Oferim reflecții cu privire la relațiile dintre narațiune, transparență și responsabilitate, construind un argument că narațiunile (despre IA, practici și persoanele implicate în proiectarea, punerea în aplicare și implementarea acesteia) sprijină tipul de cunoaștere și înțelegere care este scopul transparenței și, în plus, că astfel de cunoștințe sprijină responsabilitatea în informarea agenților și activarea responsabilității prin crearea de cunoștințe despre ceva la care poate și ar trebui să se răspundă. În plus, pledăm pentru luarea în considerare a unei extinderi a tipurilor de practici pe care le-am putea considera în mod legitim „practici IA”, având în vedere setul divers de activități (adesea încorporate material) care susțin și sunt susținute de IA care se leagă direct de acceptabilitatea sa etică și care sunt transparente în modul narativ. În cele din urmă, pledăm pentru o extindere a narațiunilor și a surselor narative care să fie luate în considerare în chestiuni legate de IA, înțelegând că transparența este multidimensională și se găsește în povestiri din diverse surse și persoane. Conținut similar fiind vizualizat de alții