Acest articol revizuiește întrebarea „la bêtise” sau prostie în era inteligenței artificiale condusă de Big Data, se extinde asupra întrebărilor puse de Gille Deleuze și, mai recent, de Bernard Stiegler. Cu toate acestea, cadrul pentru revizuirea problemei la bêtise va fi prin prisma informaticii contemporane, în special dezvoltarea științei datelor ca mod de analiză, uneori greșit interpretat ca un mod de inteligență. În special, acest articol va susține că odată cu apariția unor forme de hype (uneori menționate ca ciclul hype) în legătură cu volumele mari de date și modalitățile de analiză a datelor, există o formă de prostie computațională sau stupiditate funcțională la locul de muncă. Promisiunile exagerate ale volumelor mari de date pentru a rezolva totul sunt așteptări exagerate, ceea ce va duce în cele din urmă la o formă de deziluzie față de știința datelor. Acest lucru poate fi văzut într-o serie de domenii, de exemplu tehnologiile inteligente ale orașelor, internetul obiectelor și traducerea automată. În plus față de efectele negative ale pretențiilor exagerate ale Big Data este posibilitatea ca normele societale să faciliteze schimbările tehnologice Big Data prin încorporarea bêtise of Big Data, conducând astfel la o schimbare în relația noastră cu tehnologia, exemple în acest sens ar fi standardele de confidențialitate și proprietatea asupra datelor. Acest document va încheia prin prezentarea analizei unora dintre limitările inteligenței artificiale și ale volumelor mari de date pentru a permite o reexaminare a afirmațiilor făcute.