Odată cu răspândirea algoritmilor Internet of Things (IoT), ne gestionăm din ce în ce mai mult viața de zi cu zi. De la navigarea în orașe până la urmărirea sănătății noastre, genția artificială intelli a fost benefică pentru noi în multe feluri, cu toate acestea, algoritmii săi pot fi, de asemenea, dăunători ca o consecință a programării umane părtinitoare. Consecința este că, în timp ce tehnologia produce din ce în ce mai multă inteligență artificială, oamenii devin din ce în ce mai dezumanizați și, prin urmare, lipsiți de putere în interacțiunile lor de zi cu zi cu genția artificială intelli. Soluția (soluțiile) nu este o singură mână și necesită reventii integrate combinate la nivel macro și micro. În timp ce analizează evoluțiile recente de sus în jos în ceea ce privește etica IA, acest articol se întreabă în ce măsură cetățenii obișnuiți pot exercita orice fel de agenție atunci când vine vorba de inteligența artificială. Face acest lucru printr-o abordare multidimensională care include analogii și mișcări intertextuale între istorie, literatură și cultură vizuală. Concentrându-se în studiul de caz al software-ului de recunoaștere facială, articolul explorează posibilitățile unei agenții imaginative ca o formă de inteligență locală capabilă să locuiască și să conteste prejudecățile algo-ritmice.