Problema modului în care putem utiliza cadrele etice și etice pentru a preveni consecințele negative ale IA prin orientări privind comportamentul uman și proiectarea sistemelor tehnologice a primit recent o atenție sporită. Răspunsul adecvat la o etică a IA a fost, cu siguranță, controversat. De câțiva ani, înțelepciunea deontologiei și utilitarismului în etica tehnologiei a fost pusă sub semnul întrebării. Astăzi, un fel de principlism al eticii IA a câștigat un grad de acceptare pe scară largă, dar încă invită respingeri dure în bursele recente. În această lucrare, dorim să explorăm contribuția la o etică a IA făcută de o filozofie narativă și etică a tehnologiei inspirată de „mica etică” a lui Paul Ricoeur și etica virtuții a lui Alasdair MacIntyre, cel mai recent și promițător construit de Wessel Reijers și Mark Coeckelbergh. Obiectivul acestei lucrări este de a examina măsura în care o etică narativă și bazată pe virtute (sau VPD, adică proiectarea virtuoasă a practicii) ar putea fi un candidat plauzibil pentru fundamentarea unei etici a IA sau, mai degrabă, a unei practici etice bazate pe IA. Acest lucru se va realiza prin explorarea modalităților în care această abordare poate răspunde unora dintre defectele sau criticile semnificative ale eticii IA aplicate și bazate pe principii și orientări.